Predare totala
de Octavian Sarb

Anii sunt, doar, amintiri,
Locuim, aici, o vreme,
Evenimente si simtiri
Creioneaza-a noastre firi,
Sufletul, incet, le cerne.

Astfel, in decursul vietii,
Ni se contureaza chipul,
Dupa anii tineretii,
Rasar cearcanul si ridul.

Aparentele sunt sumbre,
Sufletul ce le urmeaza
Intristat coboara-n umbre,
Lupta vietii inceteaza.

Am putea trai, noi, vesnic?
Gandul asta ma framanta,
Haituit, privesc la sfesnic,
In lumina ce se zvanta…

Vreau sa las totul deoparte,
Inima-mi insangereaza,
Au trecut o zi si-o noapte,
Totu-n jur ma dezarmeaza.

Amintirile mi-s anii,
Vietii in desertaciune,
Empirismul prin stradanii
S-a sfarsit in rugaciune:

“-Numai TU, Cel ce esti vesnic,
Intrupat in suferinta,
Crucea-mi dai sa-mi fie sfesnic,
Acum traiesc, doar, prin credinta!”

Oradea 30 Aprilie 2011.